joi, 10 februarie 2011

Prejudecati - primul meu blog

Salut la toti,
Nu stiu de ce mi-e teama. Nu am obisnuit sa-mi tin jurnale nici sa vorbesc deschis despre ce gandesc.
Am putine idei fixe dar le port adesea cu mine.
Inainte puteam sa-mi tin toate gandurile la cutiuta oricand la dispozitie, dar cu timpul am suferit deceptii si gandurile s-au inchis in camera lor.
Ceea ce in trecut numeam prejudecati, astazi ma confrunt cu ele zi de zi. Sunt tot ceea ce ma mai urmareste din trecut. Si ele nu vor sa dispara.
Inainte imi acopeream prejudecatile gandind problema din toate unghiurile, sau din mai multe unghiuri, ma puneam in pielea fiecaruia si se pare ca ma simteam diferit si vedeam problema altfel: eram bucuros de solutie si imbratisam cu bucurie cele mai grele suferinte stiind ca sunt pentru o cauza nobila, aceea de a face ce e cel mai bine pentru toti, si anume sa fie ceva placut chiar si inaintea lui Dumnezeu - sa arate dreptatea lui Dumnezeu, mila Lui, dragostea Lui.
Dar acum nu mai pot gandi in profunzimea asta, totul e gol in mintea mea, ca si cum n-ar mai fi de interes sa ma pun in pielea altcuiva. Asa ca mi-au ramas numai prejudecatile, le vad cum stau lipite de mine.
As vrea sa fac toate lucrurile bine de la bun inceput, sa nu calc in strachini. Inainte credeam ca la cutiuta stau toate raspunsurile, astazi deschid ochii larg, poate e cineva care sa impartaseasca din experienta sa.
Oare sa te pui in pielea cuiva te poate schimba profund? Ce ai face ca sa fii liber de prejudecati?